poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-04 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Sambata 23 iulie 1910 Predeal Am vrut s-ucid iubirea o zi de toamna sura Când vântul frunze d-aur din codri mi le fura Și darnic le azvârle potecilor pustii... E mult de-atunci - pesemne nici tu nu mai o știi. Dar tot trăia la mine iubirea d-altădată, Deși chiar amintirea-i credeam ca-i îngropată În cea mai veche groapa din sufletul meu trist Dormindu-și somnul rece și vecinic ca un Crist - Da, îmi părea de veacuri iubirea noastră moarta. Și totuși când prin ramuri se strecura o pata De luna pe pridvorul unde ședeam tăcut, Simțeam d-odată-n umbra re-nviind atât trecut Încât parca treceam din nou prin vaduri anii, Și ma pierdeam cu tine din nou, și iar castanii Iți conturau în plete flori albe, argintii... E mult de-atunci - pesemne nici tu nu mai o știi. Și câteodată seara, în trap de telegari, Un fior ma cuprindea pe drumurile mari, Când sângerez-amurgul prin plopii neclintiți, Și parcă lângă mine zăream doi ochi cuminți Ce ma priveau prelung și plini c-o rugăminte. Și-atunci simțeam în mine cum se deschid morminte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate