poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-23 | |
Departe de soarele înroşit de arsuri,
Sub frig ruginit se-nalţă fiinţe Plutind înhămate la ciudate trăsuri, Cu suflete grele de-atâtea dorinţe, Departe de ziuă, departe de noapte, Unde timpul se pierde putrezit în cuvinte, Din umbra topită zăpadă se naşte, Din nisipuri albastre cu părul fierbinte, Departe de spaţiul ce aşteaptă la pândă Sub nori iritaţi şi mucegăiţi Se nasc întrebări prin care colindă Răspunsuri purtate de paşi amăgiţi, Departe de noi, în fără-miros, În fără-de-zâmbet şi fără-de-plâns, Departe de-ntorsul suflet pe dos Se naşte şi moare gândul din vis, Departe de sârma stelelor reci Pe care seva perpetuu moare Stau ochii noştri sinucigaşi, reci, Se-ndoaie rana ce nu ne mai doare. Acolo doar foşnetul singur răzbate Din rana ce strigă pe cuţit scrijelită, Departe, acolo, şi sângele poate Să moară cu viaţa sub rană strivită. Suple şi goale cad clipe departe, Acolo unde frigul e fără-de-simţ, Unde moartea e viaţă şi viaţa e moarte Şi sunt ploi necurmate, urâte, fierbinţi. Departe de focul ce se arde pe sine, În materia neagră cu ochii bolnavi, Se naşte tăcerea printre suspine Iar timpul şi-arată colţii suavi. Sub lespezi de aer grele şi ude Paşii durerii aşteaptă să moară Singuri ca ochii ce nu pot râde Şi fără durerea care să doară, Fantome de gând cu soartă murindă, Cu şters viitor şi fără sperări, Aşteaptă o formă, contururi să prindă Şi să piară apoi în negre cântări. Departe de jocul acesta amar, Fără-de-reguli şi fără-de-nume, Dansuri bătrâne plâng în zadar O lacrimă dură ca un tăciune, Orbitoare lumini cu răni la vedere Spre nopţile moarte paşii le duc, În amintire surdă de stele Oasele lor se-ntind ca un suc. Printre grămezi de pietre lichide Şi departe de freamăt, departe de zi, Acoperind trupuri şi nume livide Se-neacă, se sting şi nu vor mai fi. Vor naşte din gânduri alte dorinţe În culori presărate peste braţele lor Morţii-i vor da alte fiinţe- Coloane apuse fără sonor Şi se va naşte din ele Cuvântul Şi timpuri ciudate clădite vor fi Vor pluti aromate, iute ca gândul, Viaţă şi moarte prin noapte şi zi, Vor spune de jocul ce-a pierit în trecut, De materia sumbră ce viaţă le-a dat, Vor spune de umbra ce s-a pierdut Sub ochiul trist şi însingurat, Vor râde, vor plânge şi nu vor muri Decât ca să nască prin ele sentinţe, Vor sângera şi nu vor fugi Decât ca să facă răni în fiinţe. Tăcute vor trece pe sub arcuri de nopţi Brusc obosite, cu părul tăiat Umbrele lor, aprinse, în morţi Vor intra cu surâsul însângerat... Şi de vreodată vor vrea să mai moară Negrul abis viaţă le dă, Le lasă să râdă şi să mai ceară Plânsul străin, muritor şi cu umbră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate