Soldați de plumb, eroii copilăriei, când
Visam pe Moș Crăciunul și magica-i cutie,
Din care, ca din basme, oștiri o să ne vie
Pe mese, pe covoare, izbânzile ducând,

De ce la voi colindă nostalgicul meu gând?
Nu vine iar Crăciunul cu blânda lui solie?
Nu ne sosește astăzi bătrânul Mag, purtând,
În sacul său de vrajă aceeași jucărie?

O, câte lănci și săbii, și câte puști el scoate!
Ce multe tunuri lasă pe dealuri, pe câmpii!
La toți le-mparte Moșul și, darnic, nu socoate,

Iar pentru-acei ce încă nu sunt sătui să ceară
Soldați ca să încingă frumoase bătălii,
Dezgroapă din tranșee păpușile de ceară.