Trădarea unei imagini

Åži toate trec ca harnici unde
nu doar în noaptea de o sută de ani
s-au poate în ziua uitãrii fatale
dar când te apropii de cel ce poarta
deschide
îndrãzneşte şi fii un munte de crez
încearcă sã fii tu cãlãuza în căutat
oferind comuniunea prin renunţare
pãrãsind amărãciunea din suflet
ÅŸi nu mai aÅŸtepta doar realitate
priveÅŸte imaginea edenuli etern

În noaptea celor o sutã de ani
fă-ţi aşezãmânt pentru iubire
încredinţeazã iertarea supremă
minciunilor păgâne
apropiete, fii unic ÅŸi solidar
cu cel ce rosteşte ades rugãciune
simţind apoi dezrobire,
nu doar praznic în cetate

Ai cercat a ta trãire şi ai pus
suflet sub coajã
când priveai pipa Magrittei
te-ai pierdut, ori te întrebi,
e ea realã.