îți vorbesc simplu și fără pretenții
pentru că nu știu altceva
aici s-a făcut atât de pustiu
că pot auzi sufletul cum se rupe
ca un ultim bandaj steril ce acoperă ochii
unui soldat orbit de iperită

când te-am privit ultima dată
ți-am spus că ai un zâmbet ca o ecografie
în care vezi cum pulsează o inimă
și că între buzele tale ar fi mândru să stea
Cristos cu trup de ostie
mi-aș fi lăsat bucuros capul pe bărbia ta
ca pe un eșafod care aduce uitarea de sine

chipului tău îmi venea să mă rog
și mă învăluia o pace îndoită cu durere
de parcă aș fi murit și trebuie să sufăr pentru iertare
mi se părea că dacă te-aș atinge măcar o dată
m-aș fi vindecat de orice ca femeia care
a atins hainele lui Cristos

și ochii
da ochii ăia ca niște întrebări
pe care le pune preotul în confesional
iar tu te fâstâcești rău de tot pentru că
nu-ți aduci aminte când te-ai spovedit ultima oară
apoi ți-aș fi sărutat gâtul ca pe o cruce
in miercurea cenușii când preotul spune
adu-ți aminte că ești țărână și în țărână te vei întoarce
săruți picioarele cristului apoi te depărtezi
în tăcere

măcar te făceam să râzi
cu metehnele mele din liceul catolic
de care nu puteam să scap
aveai o zi proastă și tensiunea prea mare
dacă ai trăit în alte vremuri
probabil Columb ar fi pus o sculptură cu chipul tău la prora corăbiei Santa Maria
să alunge deochiul
și tot ca să te fac sa râzi
scoteam imaginar un dublon
trăgeam la sorți personajele preferate din filme
tu erai John Wick
eu equlizer

uneori mă întreb dacă exiști cu adevărat
dacă nu te-am inventat și pe tine
doar ca să mă agăț de viață așa cum fac
când mă cert cu hârtia ca în fața oglinzii
înclin să cred tot mai mult că
în a șaptea zi Dumnezeu nu s-a odihnit
în a șaptea zi a făcut dragoste
și pentru că era virgin din dragostea asta
ai luat tu ființă