poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-28 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea În vale iar tălăngile răsună Și pier sunând a vremuri vechi pe drumul De toamnă, ce coboară către țară... Rămâne muntele pustiu și singur. Făgetul e de aur, numai brazii Stau pururi verzi pe cerul mai albastru. În codru ghionoaia bate toacă Grăbit, și toaca schitului răspunde. Și nu mai știi de-o vreme: e monahul Sau pasărea ce-și spune rugăciunea. Dar au tăcut ca să înceapă vântul. Ca un izvor cu ape șopotite El curge tot mai lin, tot mai departe În liniște înaltă care-l soarbe. Amurgul a intrat în codru, calcă Pe foi uscate pașii de lumină, Și un ecou deodată se trezește Din somn adânc ca să adoarmă-n vale. De-acuma lasă-mă să sui la munte, Pastor de zile grele și de gânduri, Să mă opresc la stâna părăsită, Să-mi număr turmă grijilor în tihnă, Să sun domol din fluier să-mi adoarmă Durerea, o mioară, la picioare. Să-mi pun urechea la pământ s-audă Surd inima pământului cum bate, Și ochii să-i ridic pe culmi să vadă Întâia stea crescând mereu lumina Ce tremură aprinsă la icoana De sticlă și de taină a tăriei. Și mai târziu, rotindu-se, să prindă Sub zodiile cerului în care Stă scris de când e lumea soarta lumii Și soarta păsării și soarta frunzei. Și soarta muntelui și soarta mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate