atunci când animalul își neagă natura
alegând adăpostul în locul hranei este bine ca omului
să-i fie teamă
să vadă aurul cu ochiul liber

dacă albastrul iubirii pentru a străluci are nevoie de ceară
atunci mă număr printre cei care cred
în logica podurilor

viața șoptește fiecărui suflet
prin valea umbrei morți
nu-ți fie teamă copile
mâine vei fi cald
din nou
zilele ne sunt numărate
îmi spun în timp ce mă chinuiesc să-mi pierd echilibrul
poemul aceasta e mai aproape de capăt