Frumoasa mea, știu: lumii din jur tu ești slava,
Curtezanilor ținta, muritorilor nemurirea;
Rivalelor drăguțe, invidia, otrava
Care le-ncinge ura, invidia, prăbușirea!
Tu aleșilor - virtutea, pictorilor - modelul;
Admiratorilor - regina fără tron;
Unora - măreția, altora - izbânda și zelul...
Unii te văd venită din cer: un plocon!
Alții-un firav, gingaș ghiocel...
Cei bătrâni s-ar vrea tineri cu tine o clipă,
Iar cei ce-și zic sfinți te văd că ispita-model
Și-oftând, și-nchid ochii schițând că fug de tine în pripă...
Dar tu treci senină prin lumea pestriță, nebună,
Cu chip zâmbitor,cu pași legănați,cu pletele-n vânt,
Corabie-ncărcată cu aur pe valuri de viață-n furtună,
Frumoasa mea mândră, necuprinsă vreodată-n vreun cânt !

Eu - un pribeag pierdut prin pădurea de vise,
Un pumn de țărână amară aruncat printre flori.
Tu - nesfârșitul, tu - plinăciunea de ode nescrise...
Tu să-mi fii pulsul vieții ce-adună în noi universuri cu sori!
Eu - patima, zbuciumul, lupta, jertfa, victoria...
Tu să-mi simți înfrângerile, să-mi simți biruința,
Căci tu mi-ești puterea, tu forța și gloria;
Tu mi-ești lumina și bezna, tu-mi aperi credința!
De-aceea să-mi fii călăuza, busola și viața,
Să-mi fii limanul, minunea ce miră vrăjmașii, năucii;
Și-alături să fim împreună până ne-nvăluie ceața,
Până în ultima clipă, până-n finalul răscrucii !

Glen Ellyn City, 23 febr. 2021