astăzi chiar voiam să scriu ceva deosebit, poate o poezie
pe cât de frumoasă pe atât de lungă încât lumea să creadă că timpul s-a oprit în loc
numai că planificarea nu dă roade de fiecare dată

cine ar fi crezut că dragostea are nevoie de o zi specială
când ea se naște și moare fără permisiune
și fără urme de săgetare

dragostea. iubirea de frumos, de bine, de acum...

știu. când voi pleca voi lua cu mine toate cuvintele
toate florile moarte și toate regretele nerostite
și sper că lumea va fi puțin mai veselă, mai frumoasă, mai împlinită

pentru că dragostea nu este proprietatea cuiva și nu cere voie
dragostea este oglinda zilei în care te cauți
și Doamne, de prea multe ori am uitat să mă regăsesc