Înainte să plec mi-a spus
când întâlnești un orb
spune-i despre gustul culorilor
și despre forma lor
arată-i cât de aspră poate fi lumina
sau cât de blândă
cu palma ta în palma lui
și gândul frânt desenând riduri, gândul mătăsos și curat
lasă-l singur în ploaie
îndepărtează-te doar cât să înțeleagă ca nimeni nu vede ploaia cu adevărat
dar toți vom ști când vine potopul

când întâlnești un surd
arată-i cum sună culorile
și fă-l să observe ce mușchi se zbat în mii de nuanțe
când se năpustesc asupra noastră cântece și tunete
și vorbe mângâietoare și fulgi gălăgioși de zăpadă
arată-i cum se formează raze de bucurie în jurul ochilor
când se aude cheia descuind ușa casei
arată-i cum sună o inimă, inima ta, sub mâna care ascultă
sub inima care ascultă
și cum primul plâns e cea mai frumoasă aglomerare de culori
iar ultimul suspin le amestecă și devin râu negru sau de argint


când vei întâlni un om fără mâini fără picioare fără grai fără minte fără putere
fii tu îndemânare și mers și glas
și tot ce mai trebuie așa încât lumea
să nu piardă nimic din necesara ei frumusețe

dar când vei întâlni un om
fără omul din el
nu vei putea face nimic
doar vei număra ruinele, navele scufundate
câmpiile arse, ninsorile otrăvite,
sufletele zdrobite, abia respirând,
culorile stinse, cântecele pierind, unul câte unul