//

vizualizez procesul de refacere

al oamenilor care au murit cândva.

sunt și eu acolo

reîncarnată într-o fetiță din high-life

în anii 20.

Ascult muzica jazz și îmi mișc picioarele

caraghios

îmi privesc mama

și vizualizez procesul ei de mișcare.


e multă mișcare în liniștea de


după ce petrecerile se termină.

scaunele sunt aranjate pe mese

ospătarul spală paharele, pune sticlele pe raft

și tace.

aș vrea sa aduc cu mine

în ziua de azi

toate aceste amintiri


dar nu pot.


nu îmi mai amintesc cum e să fii mângâiată

dezmierdată

și adulată.


am devenit ca și ceilalți

dependentă de asta.

am vrut extincție

și ea s-a petrecut


în vise și plăsmuiri și în fantezie

am văzut cum dispare încet dragostea.


am văzut oameni morți

așa cu oasele lor subțiri

albe


am construit un castel din ele, o jucărie și cu ea

m-am jucat.


sunt o ființă morbidă pe care o atrage luxul.

vizualizez toate visele mele.


noaptea când stau la geam și privesc

peste drum

văd o casă dărăpănată

în care aș vrea să trăiesc.


memoria nu m-a înșelat niciodată.

îmi plac rochiile din organza strălucitoare

gulerele care mă sufocă puțin.

sentimentul că sunt unică.

niciodată aruncată în praf.


dar rând pe rând toate aceste amintiri pier.

vizualizez momentul când morții se așază din nou în morminte


iar eu fetița din high life

încep să plâng ca și cum


mi s-a luat jucăria.


vizualizez momentul când mama mă prinde de mână

și mă duce acasă.


ador candelabrele strălucitoare și aprind becurile.

vizualizez momentul în care mama mă ia din nou

în brațe și mă dezmiardă.


în casa dărăpănată năpădită de ferigi

trăiesc de ani de zile.

//


peste o sută de ani voi fi iarăși cu masca pe față.


dar voi dansa pe muzica de jazz până la sfârșit

cu brațele anxioase și picioarele


contorsionate ca o păpușă de cârpă


pentru că acum eu și mama mea suntem jucăria.