în muzica vremii îmi găsesc refugiu
un adagio absolut la bătrânețea grea
părți din viață lunecă în solfegiu
reflexe afective scurse dintr-o stea.

muzica zilei un avânt grațios
spre lumea pură cu îngeri de veghe
aflu în refrene confortul spațios
în oceanul dragostei mai cuceresc o leghe.

muzica mă scoate din tristețea sumbră
melancolia transcendentă are rezolvare
consecventă iubirii am să ies din umbră
convertind elanul în zbor ca o salvare.

cu o conștiință dansantă grațioasă
pasiuni se ondulează pe sfera melodioasă.