poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-01-15 | |
cu gândul la iarna aceea
când lumea uitase să-și fugărească nevrotică umbrele timpul ninsoarea se dovedise primitoare și turlele ajunseseră cerul ca și cum niciodată siluete colorate acopereau golul... străzile... țipătul de moarte complici brazii se aranjau la fiecare margine după cum le dicta tandru inima statornicită la gura sobei (sigur cineva își amintește!) și iată-ne aproape fantastici cu brațele noastre ample de zăpezi parfumate fosforescenți aprindem licurici felinare noapte și totuși atâta intimitate pe patinoarul în expansiune cosmică! gălbuie lumina ne încercuiește chipurile alegem bradul ne așezăm la jumătatea distanței dintre noi cei de altădată și Dumnezeu așteptăm.... dar poate că ea nu fusese vreodată ei nici atât o imaginație si(n)gură le trasase contururile.... viața (ea păstra ceva colorat-argintiu bucățica aia infimă din iarna afectivă grandioasă așa cum cineva sosit de la capătul lumilor aduce cu sine semnul pe care nimeni nu ar putea să-l contrazică în vreun fel ‒corpul delict al fericirii‒ o ținea la inimă așa cum ții pâinea caldă de Acasă ireversibil ajuns într-un centru deraiat al vremii)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate