norii mai sărăcesc puțin pe motiv de ploaie,
în ochii tăi lacrima îți mai stinge tristețea,
rosturi ude în flacăra umbrei
pe obrajii tăi ori ai văzduhului

pe trupul timpului se prelinge secunda
intrându-i îninterior pe gura morții
când face implozia singurului cântec
și pasărea adoarme către Dumnezeu

zborul e o formă de a iubi tălpile aerului
pășinde pe drum de deasupra
locuirii omului,
zborul lui e formă de a muri

mirări sub minciună,
miez de morminte sub coaja pământului,
e un travaliu acolo,
să nască trup fără viață