mă părăseşti ca umbra-n înserare
spre a pătrunde-n cel din urmă vis
odihnă fericire împăcare
nu mai găsesc în cerul meu închis

că-mi laşi inelul doar şi o mănuşă
nu pot să cred că te întorci curând
o, când va fi să-mi baţi din nou la uşă
tu inimă a lumilor o, când

mă voi întoarce trist în elemente
voi fi doar un cuvânt în gura ta
punând adaos vechilor amprente
sonetele durerii şi o stea

arată-mi însă mila ta prin ere
şi dobândesc puteri de înviere.