simt cum te încălzești la soba clădită de mama,
te joci cu pisica pe care eu o dădeam afară din casă,
speli vasele lăsate baltă când plecam să bat țurca,
dai puțin și cu mătura pe prispa casei,
în clasa întâia îmi întinzi băsmăluța să-mi șterg nasul,
mă jelești cu privirea, îmi cauți ochii vrei să-mi spui ceva,
eu mă uit în podea, te uiți urât la învățătoarea
ce m-a lovit cu rigla peste palmă, (coloram prea mult
cuvintele, oare de-acolo te-ai îndrăgostit de cuvinte)
te văd cum îmi pui o alifie pe rană, dai din aripioare,
suflarea-ți adie spre cuibușoru-ți clădit în ventriculul drept,
îți ciugulești penele, te ghemuiești în mine,
te faci comod lacrimi curg, mi-ai adus aminte
de rândunica ce i-am stricat cuibul (căutam oul de aur)
plâng de drag să te am oaspete de seamă - duios gând
rămâi, fă-mă să plâng și lasă-mă să mă bucur,
dulce fior sorbit din adierea-ți nevăzută trăiește în mine,
nu pleca, am să te alint cu lumea mea din stele.