Ion, soldații nu vin acasă,
Tu trebuie să rămâi aici!
Lumea ta e acum roșie și ruginită,
De ce nu pot să aleg?
De ce mintea spune
Că există undeva speranță,
Dar la prânz
Avem lături?
Vezi tu,
Atunci când lupți pe front,
Nu ai o oglindă
În care să te uiți dimineața
Și să spui
Că totul va fi bine.
Gloanțele te caută mereu,
Tu speri că și azi ești norocos,
Încă nu ai apucat să te rogi.
Prietenii mor, prietenii urlă,
Iadul e făcut de oamenii
Care numără soldați,
Nu suflete.
Atunci când inamicul vine
Te gândești că poate fi
Ultima ta zi
Și totuși,
Nu ai puterea să tragi în el.
Gândul că cineva îl va plânge
Nu-ți dă pace.
Închizi ochii și rostești încet :
Doamne, facă-se voia ta!