am scris pe ziduri, pe coridoare de spital
chiar și dimineața la prima oră pe bustul tău încă adormit
și prin tot felul de astfel de locuri prin care am fost închisă
dar mai ales pe foi cu gândul să fac poteci
s-ajung mai repede la tine pe-aceaste scurtături

pentru tine m-am dus în larg pe ghețurile-ntinse
prin strâmtorile arhipelagului Novaya Zemlya
precum exploratorii olandezi
care au sfârșit în burțile urșilor polari

din punctul meu de vedere fiecare om are un animal sălbatic
iar când vine vremea se duce să și-l caute
pe unde dacă nu prin zăpezile nesfârșite
prin care și eu sunt prinsă chiar acum

până la urmă moartea este doar o minge de fotbal
care-ți sare în față și instinctual o lovești

desigur, i s-a întâmplat oricui
prin parcuri, pe lângă școli, chiar pe stradă
e bine să mai exersăm, să dăm pase, să păcălim
cât mai putem, cât ne mai țin picioarele
nu se știe când ne sare-n față ursul polar

eu am noroc cu tine că ai rămas același copil
care a intrat în mine ca-ntr-o sală de jocuri
și-a uitat să mai plece

pentru tine stau acum pe banchiza de față
gaură de vierme și-n timp, și-n carne
merg cu ușurință pe apă și doar câinii mă latră