ÃŽn ritmul nebuniei noastre ne-mpletim,
Pășim tăcuți, ne unduim, zâmbim,
Purtați de-un sunet mut de clavecin,
Nu respirăm, mimăm numai puțin.



Pe ringul solitar doar noi doi existăm
Zburând cu aripi nevăzute ne-mbinăm,
Ne susură adâncul și ne contemplăm,
Cu mângâieri pierdute ne aflăm.



Nu-s vorbe între noi, doar sunet fin,
În întuneric ne-afundăm în pas divin.
Cu-a necunoașterii pripviri ne zugrăvim 
De tot ce-am fost, acum ne dezgolim.