precum o stâncă sunt tăcută uneori
alteori ca răul curg printre cuvinte
când lacrimi cad din noapte până-n zori
și nu știu care-i drumul ce duce înainte.

dar am speranța c-am să ating Nirvana
între miresme pe un câmp de lavandă
chiar dacă-i voi simți lui Dumnezeu dojana
liniștea și pacea vor vibra în glandă.

trăiesc transcendența tristeții în umbră
voalează suferința căderii în moarte
torentul sonor frânge tăcerea sumbră
consecvența viselor o transfer în carte.

aș vrea să fac din lacrimi o fântână
pe doruri dureri și frici sunt stăpână.