Închipuirea noastră-i o taină a iubirii
Iar rolul ei e unic, ca apa pentru flori.
Ea-mbracă ființa dragă cu razele sfințirii,
Cu mii de curcubeie și jocuri de culori.

Închipuirea-mbată și-i mult dăruitoare,
Ea-ntinerește carnea cu-n cald fior plăcut.
Lumina voluptății o-ncinge tot mai mare
Și când ne-aprinde fața, ne-ndeamnă spre-un sărut...

E-un fagur plin de miere, iar dacă ea se scurse,
Rămâne mândrul fagur și-i fain chiar dacă-i gol,
Căci brava-nchipuire găsește-ndată scuze
Să umple-orice defecte - și-i splendid acest rol !

Ea-i energie vie ce ține mintea trează,
Este ecoul minții și are ochi de-artist.
Iubirea, 'nchipuirii cam multe-i datorează,
Căci dacă ea dispare, totul ar fi mai trist !

Glen Ellyn City, 16 oct. 2020