poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-15 | |
E toamna-n miez, ne calcă în picioare
cu toți copacii lumii desfrunziți și-alaiuri dezlânate de cocoare se duc spre alte plaiuri cu tâmpiți. Se trag obloane-n toi de veselie, se sting lumini în ochii de poet, pe străzi se joacă singur, sine-die, un soare bleg, c-o rază de șiret. Se-nchid de-acum chitarele-n mansarde, terasele se-ncuie până-n beci, și-n glasul trubadurilor mai arde doar scâncetul cazaniilor reci. Se face noaptea-n minți cât caru` mare și ziua cât o nucă în pereți, se duc cărări spre noile altare, cu urne, pentru bieții nătăfleți. Se înmulțesc tulpinile de boală cât marii vraci de vraci cu sfat deștept și-n vremea asta, starea cea normală e-aceea a durerilor din piept. Ne ducem pas cu pas, înspre troiene, îndepărtați de bunul Dumnezeu, c-a început și El să meargă-alene și ne respiră-n ceafă tot mai greu. Ne ducem dracu toți, în disperare luați mănuși și măști degrabă-n bot și nu-ntrebați că unde-i ”motto” mare! N-ați priceput deja că-i peste tot?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate