îmi țes cu grijă cel mai frumos vis
cu un cartuș pregătit pe țeava puștii
un obicei deloc profesional
pentru cineva care se sinucide în fiecare zi

cred c-am murit de mii de ori
din vina acelor păcate nedescifrate
geamanduri care îmi marcau strict existența
coșmaruri rămase să-mi bântuie zilele
când veneai să mă consolezi spunându-mi
că și fluturii mor
iar eu deveneam tot mai confuză
împleteam mereu firele aceluiași vis
fără maluri

în noaptea adâncă bătaia de inimă
a unui perete
îmi amintește de moarte ca de o frumoasă
poveste de iubire