`Amu, e ziuă! Dar e și-un noptit...
E de Zăpezi de Foc și de Mardale
Și păsări se pornesc de-un ciripit!
E timpul cam vioi și zăpăcit
Să coborâm, iar, vise nominale
Până sub plai, cu foc de Rai roșit!
... Îmi pare că, sub luni de trei parale,
Un om, târziu, pe `tini te-a oprit
Luând parfum zorelei anormale
Îți aduceai parfum ne-norocit
Acum, zăpezi mai cad, secționale;
Iscai un strigăt, prinde cinci vocale!
Urâtă e zăpada, stă în cale,
La focul, pe pământul opărit,
In taina cea de fum și trei parale,
Atingi un timp de nea, ce n-a sclipit!
Lecvar și brânză o să-ți pun în oale
Untar și pită, până te-ai oprit;
Adorm pe o câmpie de lignit
N-am bani de rugi și mă păstrez agale,
Aștept zăpada, să se prinză-n zale,
E numai despre scrum și foc, în vale,
Licornă cu piciorul amețit...
Isprava este, iar, prin case goale,
Zidirea zilierilor e-n mit,
Ea să m-adoarmă, dorul ruginit;
E vreme de cules zăpezi prin poale
La schit e focul Raiului oprit
In umbra ta, mă culc pe pulpa moale
Zorele-n păr, și oala de sarmale,
Elan să-ți faci în locul pricăjit.
E vreme de cules zăpadă-n poale
La ei, e foc și scorpii cu pățit;
În traista ta, dosesc de infinit
Zăpezi amestecate în curmale
E de elan, prin Rai, până la schit;
La fel sunt și desenele, azi, pale
Un suflet ros e-n sagă, chinuit,
Anafilactic șoc și șapte țoale
N-am mai ”doinit” din nai și prin ciupit,
Amoiul, cu ninsori cam anormale!
Îmi pare că sub luna de chintale
Un om, târziu, pe tini te-a oprit
Luând parfum zorelei și din cale,
Îți aduceam parfum de ruginit,
Acum e frig, zăpezi diagonale,
... Ni-s merii mult prea reci și-s infinit!
E de Zăpezi de Foc și de Mardale,
Privighetori se pun pe ciripit!
E timpul cam vioi și zăpăcit
Să coborâm, iar, vise nominale,
Până sub plai, bordeiu-i încălzit!

...Iar brațul meu se pune pe murit!