poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-09 | |
`Amu, e ziuă! Dar e și-un noptit...
E de Zăpezi de Foc și de Mardale Și păsări se pornesc de-un ciripit! E timpul cam vioi și zăpăcit Să coborâm, iar, vise nominale Până sub plai, cu foc de Rai roșit! ... Îmi pare că, sub luni de trei parale, Un om, târziu, pe `tini te-a oprit Luând parfum zorelei anormale Îți aduceai parfum ne-norocit Acum, zăpezi mai cad, secționale; Iscai un strigăt, prinde cinci vocale! Urâtă e zăpada, stă în cale, La focul, pe pământul opărit, In taina cea de fum și trei parale, Atingi un timp de nea, ce n-a sclipit! Lecvar și brânză o să-ți pun în oale Untar și pită, până te-ai oprit; Adorm pe o câmpie de lignit N-am bani de rugi și mă păstrez agale, Aștept zăpada, să se prinză-n zale, E numai despre scrum și foc, în vale, Licornă cu piciorul amețit... Isprava este, iar, prin case goale, Zidirea zilierilor e-n mit, Ea să m-adoarmă, dorul ruginit; E vreme de cules zăpezi prin poale La schit e focul Raiului oprit In umbra ta, mă culc pe pulpa moale Zorele-n păr, și oala de sarmale, Elan să-ți faci în locul pricăjit. E vreme de cules zăpadă-n poale La ei, e foc și scorpii cu pățit; În traista ta, dosesc de infinit Zăpezi amestecate în curmale E de elan, prin Rai, până la schit; La fel sunt și desenele, azi, pale Un suflet ros e-n sagă, chinuit, Anafilactic șoc și șapte țoale N-am mai ”doinit” din nai și prin ciupit, Amoiul, cu ninsori cam anormale! Îmi pare că sub luna de chintale Un om, târziu, pe tini te-a oprit Luând parfum zorelei și din cale, Îți aduceam parfum de ruginit, Acum e frig, zăpezi diagonale, ... Ni-s merii mult prea reci și-s infinit! E de Zăpezi de Foc și de Mardale, Privighetori se pun pe ciripit! E timpul cam vioi și zăpăcit Să coborâm, iar, vise nominale, Până sub plai, bordeiu-i încălzit! ...Iar brațul meu se pune pe murit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate