poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-03 | |
Atât de multă zăpadă și flori de copac, pe picioarele tale
nu știi ce să faci cu zăpada de pe ele cu degetele de la picioare o pătrunzi e pufoasă și moale și dulce nu știi ce e cu zăpada aceea e vin alb sau ce e ai zice că e zăpadă și că e floare de copac pe picioarele calde ale unei femei stă, deja, cu ele pe calorifer pentru că un pic îi e frig tremură e puful cu care se sperie ea, către orele șase dimineața ți-e frig de mori, dar, dracu, ce să faci cu zăpada de pe picioarele ei a ieșit din casă, stă desculță, în ea, și se joacă, cu zăpadă, în stânga și-n dreapta o vezi de la termopane și o zorești, ca să se întoarcă când i se pare ei că s-a făcut dimineață și când iese pe trotuarul imaculat și acoperit (ninsese toată noaptea) la șase dimineața, nu o vede nimeni numai eu și pisica de la bloc râdem de ea cum mă lasă tot duhul ba, și în mine, ai turnat un ditamai zăpădoc să îi zic când se întoarce, o încântă, pentru că atât de multă zăpadă nu a văzut din copilărie o să iau și ți-l dau zălog măgarul acela de zăpadă acelora care o adună nu leneșului ți-o dau de la mine din carne, zăpada, ca să văd ce te faci dacă se topește bărbații nu înțeleg niciodată ce e cu zăpada și toarnă stropul de vin roșu în ea să ți se sfințească naibii urechile prea roșii cu vin stai cu unghiile drept în carnea mea și crezi că ți-e frică stai în mine cu frică și tremuri zici că ți-e frică de zgomote și de frigul care s-a apucat să împingă copacii nu-i împinge, ci-i scutură, îi scutură bine ce te faci cu tot felul de surplusuri care cad din copaci ce te sperie, de fapt, cojoacele, în care am pus, ieri, omul de fier ori nu ai fi să-mi fie femeia care ții, încă, pe mână, un fulg de zăpadă să te văd cum îl ții și nu pleacă; dă zăpada aia, înapoi, unui bărbat, pentru că el te iubește și vă faceți, naibii, un om mai mic, din zăpada aceea cam asta se vedea la filmul de-aseară era pe B1 preluaseră ceva de pe la indienii tradițional Brahmani era un mic film femeile aveau fustele lungi, floare de muson să le mângâie frunțile și bobul de Henna crinolinele lor albe le ieșeau de sub fuste, până pe picioarele goale iar la Templul lor înalt aduceau fructe de rodie și lumânări un băiat din Palat se juca cu boabele întregi de piper le mărunțea fin cu o râșniță veche și apoi le amesteca prin praf de șofran auriu-pălit cred că era un băiețel drăguț dar suferea de autism nu văzusem, niciodată, zăpadă, la el pe pridvor ci numai la răstimp arunca la vrăbii câte o mână de iarbă și dumnezeului lor cu multe chipuri-putere iar acela îl cuprindea de undeva de foarte departe îi promitea ca îl reîncarnează într-o zi într-o pasăre liberă îl văzuse, în schimb, îmblânzitorul de șerpi și îl mângâiase pe păr, bărbatul acela, și îl trimisese pe băiat înapoi la maică-sa niciun șarpe nu se atingea de băiat și nici răul ei ziceau că duhurile brahmane îl apără dar și îmblânzitorul pentru că toți oamenii sunt mâinile dumnezeilor lor și al zeului cu foarte multe brațe i se făcuse milă și nu îl lăsase pe băiat să se apropie prea mult de coșul cu cobre, ca să le îmblânzească, de nebunuț ce era, sub ochii cu khol, mai negri ca noaptea arătai cu degetul către un iepure de la circ tu erai iepurele de la circ te uitai la tv și râdeai erai femeia mea iepuraș ai fi vrut să îl iei la tine pe băiat și te-ai speriat aveai nevoie de trei kilograme de bunătate dar zăpadă era destul de multă la noi se vindea la piață și la Lidl market, drept în Centrul Universului e ca și cum te-ai reloca, din România, undeva mai la Nord unde ninge opt luni pe an și te-ai muta apoi, cu sufletul, într-o filozofie mai amplă de la sud sau de la răsărit unde femeile pică de fraiere mai mereu și iubesc prea mult un bărbat foarte înalt da, îi dai tu băiețașului Brahman de la tine din palmă niște zăpadă nu te las, știi, un gram de poveste se duce la Polul Nord și îl vei culege cu mâna chiar de Crăciun da, o să îți cumpăr un brad, o poveste și-un brad tu să îmi dai scorțișoară, batoane, și cutia de ciocolată prea fină pe care eu tot o cer și-o aștept și nucile astea pe care nu le pot sparge acum rogu-te lasă dracu oglinda aia în care mă văd eu și vezi ce faci când ninge să te iei cumva la păzește-mă tu nu mai visa, prin zăpadă, o mie de răvașe cu poezii genunchilor tăi și vezi că ți-am adus prăjituri și un kilogram de morcovi pentru supă cheile tale de la mașină s-au pierdut, deja, în tren, nu o să mă mai întorc înapoi sub ochii ei cu khol o să mor ca un prost stropindu-i amândouă picioarele cu vin cine e ea nuca mea tare, femeia ...femeile aveau fustele lungi, încrețite, floare de muson să le mângâie frunțile și bobul de Henna veșmintele lor de culoare portocalie cu mult albastru crinolinele lor albe le ieșeau de sub fuste până pe picioarele goale iar la templu aduceau fructe de rodie și lumânări un băiat din Palat se juca cu boabele întregi de piper le mărunțea, fin, cu o râșniță veche și apoi le amesteca prin praf de șofran auriu-palid cred că era un băiețel drăguț, dar suferea de autism. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate