nu am trăit viața chiar cum aș fi vrut
dar am mulțumit pentru fiecare clipă, pentru fiecare respirație
nu am dat tot ce-aș fi putut da, nu sunt nici mare nici izvor
dar mă bucură fiecare zâmbet primit
fiecare strângere de mână
și fiecare bătaie pe umăr
în mine cuvintele zumzăie
stup pregătit să se desprindă
roi urmându-și noua regină
chiar dacă nu are nici un strop de lumină
negrul e o culoare frumoasă
e fundamentul eternității
și tăcerea ridicată la putere
în adâncimi de noapte,
cuvintele sunt focuri de artificii
roire de licurici, magie și bucurie
ce dispar odată cu zorile automatismelor
am trăit în magie, am băut magie
și-acum mă învelesc
într-un ultim
truc
disoluția