poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-20 | | din când în când te visam & din străfundurile subconștientului erai atât de îndrăgostit spune-mi cine i-a fost frate lui winnetou înainte de înota în albastrele lacuri din copilărie știi am răspuns nu m-ai lăsat să mă pierd atât de sever până și câmpul minat trebuia să ți –nchine eu te –nsoțeam pe câmpul cu vise știu că dansai în același pas cu Dumnezeu din Ieșirea am pus mai multe întrebări nimeni n-a știut în ce fel de pas se dansează cu Domnul până-n Isaia începe nunta de oameni fragezi până ce intră –n pământul de pământ ar spune n ori care joacă fotbal cu craniile din discuții neputința de a crede fals exercițiu de admirație nainte de a muri hamlet i-a mângâiat craniul lui yorick ș- i a plâns din neputința de a învinge moartea de a- și trăi mutațiile din ființă –n ființă până la capăt & ce este ființa la umbra unui nuc bătrân dacă nu înseși răspunsurile de pe miile de plicuri cu președinți de state expediate fără întrebări metafizice dormisem mult m-am trezit greu anulând imposibilulul tranchilizantelor de leu de ghepard de elefant cântăream mai mult decât tot ceea ce pierdusem printre lacrimi prin sânge și uneori printre gunoaie fiindcă da am fost de acord cu o elevă eu și țara mea & trăiam în groapa de gunoi a europei poate & a lumii n-am de unde să știu mai multe intelectualii gazetarii președinții miniștrii toți care au avut de spus un cuvânt în această lume dinspre bosfor spre mediterana lumea ei e & lumea mea eu nu sunt om politic dar ea nu s-a mai reîntors în țara în care a învățat alfatelul latin grec aramaic nu de foarte de mult mi-a transmis dulci salutări despre civilizația maya umplute de un sine sângeriu nu mi-a indicat o adresă anume casa în care se pare că a locuit nefiind foarte observabilă de pe jupiter a crescut cu furia cosmică a neînțelegerii din cuvânt dintr-un singur cuvânt uitat printre carele faraonilor înecați în lacrimi de sânge scribii în tot cazul discutau despre premii despre neputința de a le pierde despre insolit și vulnerabil nu-mi mai era somn aproape că redevenisem eu însumi nu știam că winnetou o să moară & eu voi fi cel care-și va mușca genele &-i va condamna pe savanți cuvintele sunt singurele ființe care râd & plâng& o clipă cu tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate