Alergam mânat de o dorinţă aprinsă
Către ultimul val
Şi-ncercai să-l cuprind
Pe el
Mesagerul tăcut al unei mări zbuciumate
Purtător de speranţă
Dinspre vremurile unei lumi pentru care nu mai e timp.
De ce încă se pierde pe stânci răspunsul adus?
De ce marea-mi arată cum este sufletul meu?
O urma de val nenăscut mi-a şoptit
Că el este cel care de stâncă se izbeşte mereu.
Oare ce vis neîmplinit
Ar putea să ne schimbe destinul?
Când acum ca şi-atunci o clipă se vinde pe un preţ de nimic
Şi încă un val de iubire cuprinde chemarea
Gândului ce poartă răspuns nerostit.