Pălăvrăgim despre soartă cu picioarele atârnând pe acoperișul unui bloc
am căzut de acord că ne plac tricourile dungate cu buzunărașe în față
în care nu încape nici mai mult nici mai puțin decât o hârtie mototolită
cu numărul de telefon al unui doctor de oase sau de inimă, după caz.
Hai să ne îndulcim viețile reciproc până când ajungem la o concluzie
mai demnă de luat în serios decât însăși viața.
N-ai vrea să chicotim așa până la degradare, să te lase picioarele
și tu să vrei să ajungi până la mine să citim din „Micul Prinț”?
N-ai vrea să te doară ochii în încercarea de a-mi citi pe buze?
N-ai vrea să mâncăm împreună fierturi nesărate și să salvăm animale de pe stradă
până umplem casa cu ele?
Poate ar trebui să-ți răspund mai convingător, poate aștepți să te privesc
cu mai multă gingășie și să folosesc cuvinte ceva mai bine alese,
dar până una alta cometele trec pe deasupra noastră și cozile lor lasă urme fluorescente
pe chip, pe palme și pe piept.
La ce sunt bune întrebările? Uite, eu nu mai aștept și nu mai întreb
eu te iau de mână și mă las să fiu.