Prin lanuri aurii mă poartă gândul
Zburând spre-un soare blond cu visul meu,
Stau nemișcat și secole de-a rândul
Într-o secundă trec instantaneu.

Prin lanuri aurii, spre-o zare blondă
În nu știu care orizont senin,
Te-am regăsit și ca un gest de frondă
Am să mai stau aici încă puțin.

Și n-am să plec decât când e momentul
Să mi se-ncline-n față niște zei,
Apoi să mut în viitor prezentul
Și să te iau cu mine dacă vrei.

Prin lanuri coapte, la sfârșit de vară,
Captiv între non-sens și adevăr,
Îmi voi trăi secunda milenară
Ca fluture, dormind la tine-n păr.