de ceva vreme
primăverile i se transformă-n cocori

de cele mai multe ori pleacă
și de foarte puține ori vin
lăsându-i iernile înzăpezite
și-a păstrat totuși o vară ponosită
roasă pe la colțuri de prin ‘75
cu care-și învelește-n somn
visele zgribulite dar
credincioase ca un câine
slăbănog și bătrân

multă vreme crezuse
că-i sunt sortite doar lui
sau că egoismul din el
le-a ferit de împlinire
păstrându-i-le deoparte

când era mic lumea-l tot întreba
ce-ar vrea să se facă atunci când va fi mare
dar copilăria lui era frământată de alte neliniști
ca de pildă
ce se întâmplă cu visele care
n-au cunoscut vreodată zborul

culmea e că deși nimeni nu părea să-i poată alunga din nedumeriri
de prea mult timp trăiește răspunsul
prin oricum s-ar fi numind și meseria asta:
“să veghezi somnul viselor orfane dormind”

știți care este visul viselor lui?
pentru că da și ele visează
își doresc să iasă la pensie
sau să aibă insomnii
gândeau că poate așa
eliberat de grija lor
își va mai trage și el puțin sufletul

de ceva vreme
timpul îi scutură anii
cum bați nucul toamna
are sacii plini de vise
n-a curs o lacrimă de-a lor
fără să le fi simțit arsura

umbra durerii fiecărei aripi frânte
săpase pe chipul său blând urme-adânci
o nimica toată spunea mascându-și
oftatul prelung
azi-noapte a visat că-și dă demisia
era așa de ușor ca un fulg
se simțea atât de fericit
deja își făcea mii și mii de planuri
de care să se apuce mai întâi?

și-uite-așa cochetând cu ideea
ba chiar ușor fâstâcit
hotărâse
va arunca cu banul
ultimul lucru de care-și mai aducea aminte în dimineața aceea
mohorâtă udă și rece
căuta febril o monedă prin sertarul unde-și ținea economiile
brusc un gând îl străfulgerase țintuindu-l în loc
dacă și visele se treziseră odată cu el?

zadarnic încercase înfrigurat să adoarmă
sperând să le găsească
cuibărite unele într-altele
dezvelite neglijent
nu le mai avea
i se strecuraseră printre genele întredeschise
transformându-se în primăveri
bălmăjeau ceva că-l vor vizita
după ce s-or fi împlinit
de ceva vreme își bea cafeaua singur

visele?
de dorul lor nici nu mai doarme
n-a renunțat niciodată să viseze
chiar și cu ochii deschiși
părul i-a înflorit pe la tâmple
și tot de ceva vreme
deși nu mai crede în promisiuni
încă așteaptă să se reîntoarcă cocorii