Dormi acum –
închide-ți pleoapa peste ziua ce-a fost,
dezbracă-te de azi, dă-o uitării
și lipește-ți obrazul de visul unde te-aștept.
Acolo unde nu există timp și oameni
te întâmpin ca pe-un prieten vechi
cu pieptul deschis ca o floare de noapte,
atât de alb că poți să-ți clătești ochii în el.

Dormi și lasă-mă să-ți port pe umeri fruntea –
pierduți în locurile unde putem merge doar cu gândul
să privim din nou prin aceiași ochi,
să-ți fac casă la umbra coastelor mele
și să ne lăsăm urmele pe carne,
să știm să ne găsim și în alte vise ale altor vieți.
Despărțiți de spațiu și de timp,
să scurtăm aerul dintre noi și să împărțim iar aceeași suflare.
În taina nopții,
ascunși în întunericul cerului care ne acoperă,
o sa te desfac start cu strat, până la os
și o să-ți clădesc un nou corp din mâinile mele,
care să te poarte mai departe în ziua de mâine
unde eu nu pot să ajung
și în toate zilele care vor trece până când o să ne întâlnim din nou.

Dormi și dacă uiți de tine, amintește-ți că eu te știu –
pot să-ți dau un nou nume și un nou chip,
iar când pielea ți se va schimba se va schimba și a mea
până ne vom uita la noi ca într-o oglindă
și-o să știm atunci că ne-am născut mereu împreună.
O să știm că trăim împreună aici și acolo,
ieri, azi și mâine,
că împărțim același suflet și același zbucium tăcut,
același foc mocnind prin vene,
același murmur în cușca inimilor noastre.

Dormi și lasă-ți gândul să mă găsească –
sunt aici.
Te-aștept cu mâinile întinse să-ți port sufletul în palme.
Te-aștept până vor trece toate viețile peste noi,
până când vocile noastre vor deveni ecouri din alte lumi,
iar oasele doar fărâme din zile care parcă nici n-au fost.
Te-aștept până când timpul se va întoarce în cerc
și ne va lăsa din nou sub același cer,
în același loc,
într-o noapte fără somn.
Te-aștept până când o să știm că timpul nu ne-a rupt deloc
și-o să deschidem împreună ochii în același soare sfânt,
iar ziua o să ne confunde brațele amorțite laolaltă –
până când niciodată o să fie doar o clipire de ochi
și distanța dintre noi nu o să se-ntindă mai mult de-un suspin.

Dormi acum –
lasă-ți masca să cadă
și îmbracă-ți chipul cu al meu.
Aici, în locul unde ne unim privirea
timpul n-a trecut vreodată peste noi
iar inimile noastre s-au născut siameze.