apăsată de griji tot trupul mă doare
trăiesc cu teamă toamna cea din urmă
arată-ți Doamne fața iertătoare
să simt cum durerea în mine se curmă.

Cronos m-a muncit ca pe o roabă
dar eu am prins în slove rădăcini
azi culeg roadele boabă cu boabă
le-am protejat mereu de mărăcini.

ce pot să fac cu bătrânețea sumbră?
decât să sper la vremuri mai bune
nu vreau să par mereu o tristă umbră
în mine fiecare gând arde că un cărbune.

arată-ți Doamne fața iertătoare
ascunde-mă în slova nemuritoare.