este singurul oraș ce are
împărați la fiecare capăt,
la capătul sudic un cezar
spânzură
timpul în undiță,
momeala o dă apelor adânci
să-i încarce năvodul cu răbdare,
la capătul opus sub un maldăr de cărți
ce-i umplu singurătatea
un crai găseste înțelepciuna în infinit,
în diminețile reci
judecă blând melancolia,
ca doi lorzi stingheri nu se văd, nu-și vorbesc
schimbă între ei cărți poștale
pe care nu le semnează.