Când înflorește timpu-n nădejdiile noastre,
Când inimi arzătoare năvalnic se aprind,
Cu gânduri de lumină, scrutez spre zări albastre:
Priveliștea-i de basme, dar nu pot s-o cuprind...

E bine câteodată-n abstract a ne retrage,
Să părăsim Terestrul schimbându-l cu Celest.
Legi noi descoperi-vom, căci sufletul le-atrage,
Chiar dacă-ades, în creier, abstractu-i indigest.

Materia ne zdrobește cu-arome-amețitoare;
Ea se impune peste un drept colateral
Nevrând ca materialul să stea-n echilibrare
Cu tot ce se numește domeniu spiritual.

Iar omenirea-ntreagă, de-a lungul de milenii,
Sfidând această lege, mereu a tot pierdut
Și va mai pierde încă. până ce-nalte genii
O vor schimba pe drumul ce trebuie străbătut.

Abia atunci Pământul va fi un Cuib de Pace,
Redevenind planeta ce-a fost un Paradis.
Atunci va fi modelul care oricui îi place:
PLANETA FERICIRII - pe veci Supremul Vis !

Glen Ellyn City, 8 iulie 2020