poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-06 | |
O grisină și-un ronțăitor
lăsau semne albe pe covor. Omul s-a oprit din ronțăit; ceasul -hop și el! - din ticăit. A intrat o vrabie pe geam, c-a văzut, de când era pe ram, că-năuntru-i rost de ciugulit, pe covorul roșu s-a oprit; ciugulea și tot privea în sus la ronțăitorul cel ursuz. Ceasul a pornit, făr-a fi-ntors, clipocea din limbi ca vinul stors dintr-un strugure de neam zeiesc, pripășit pe plaiul muntenesc. Și ronțăitorul ce făcea, punga de grisine desfăcea, risipea firimituri pe jos, vrabiei să-i fie de folos. Ceasul ce făcea? Tot mustăcea, orele-i curgeau ca o peltea, și-n fluidul lor stătea ascuns tot misterul clipei nepătruns. Mesteca încet secunde vii, nu-i păsa de orele târzii, nici de vrabia plecată-n zbor, nici de semne albe pe covor. S-a pornit și el pe ronțăit, iar ronțăitorul, uluit, l-a întors atunci pân’ la refuz, tactul să-i rămână în auz. Vrabia, întoarsă-apoi pe ram, ciripea voioasă lângă geam.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate