poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-01 | |
la fel ca primul om eu am fost
făcut din pămînt. pămîntul pe care tu îl sărutai de parcă te-ai întoarce acasă de foarte foarte departe. suntem două capcane: tu pentru lumină, eu pentru durere. dar e bine. dumnezeule e așa bine încît uneori cînd mă copleșește tristețea mă dezbrac la piele și mă satisfac numai gîndindu-mă la tine. și știu, îmi plimb palmele pe curbele trupului meu și știu că sunt făcut din pămînt și din apă și din dragoste. și tu cînd vii de departe cad stele în urma ta. tu ești făcută din bucățele de cer frumos croite și îmi doresc să inspir puternic pînă te adun toată în piept și apoi aș vrea să se oprească totul aici. să nu mai respir niciodată. și totul să fie firesc și plăcut și să aibă trăirea aceea pe care o simți atunci cînd după mulți ani te sună bătrînul tău tată care-a plecat înainte de vreme și n-a apucat să-ți zică mare lucru. ei bine, acum sună de pe un număr ascuns și-ți spune că a ajuns cu bine apoi brusc ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat te întreabă de maică-ta și apoi întreabă de tine. tu ești mirat pentru că nu te gîndiseși la ei de ceva timp și ești aproape sigur că ești făcut din pămînt. plămădit ars calcinat din cel mai negru lut în care nimic nu prinde rădăcini, pînă și bisturiul la care te uiți îți strălucește rău. și te întrebi cum un astfel de lucru deosebit, cum e un telefon primit de pe un număr ascuns nu te scoate din minți, nici măcar vocea tot mai rece și mai slabă a tatălui ce se pierde tot mai definitiv nu te impresionează. nu așa cum o face faptul că te simți făcut din pămînt și nimic nu crește în tine nici în afara ta. ești doar o moviliță pe care cîndva o vor folosi să astupe o groapă. dar nici asta nu te impresionează. nici măcar faptul că un cîine ar putea să se ghemuiască lîngă coastele tale și să moară acolo, părăsit. nu, nimic nu aștepți în afară de faptul că stai singur sub luna plină și încerci să-i prinzi razele între buze așa cum te-ai săruta cu o fată făcută din lumină. deși tu ești pămînt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate