Din ale mele lacrimi vor crește flori curate
Ce-n adierea nopții, tăcut, vor înflori,
Îmbălsămându-mi chipul cu miros de mușcate,
ÃŽnmugurind pe pleoape, ochii-mi vor cuceri.

Roșu aprins pe gene picta-vor ele calde
Și din crislate pure-și vor trage conținut,
Să nu mai curgă-n van mici picături de ape,
Secătuindu-mi trupul cu slabul lor sărut.

Din suferința-mi vie, petale-nmiresmate,
Se nasc și-și trăiesc soarta pe-obrazul îmbătrânit,
Întinerindu-l, parcă, sub curgeri parfumate,
Din negru ochii-i schimbă-n albastru infinit.