"Mi-e frică de pescăruși, de cormorani,
de lebede, de gâște"; își spunea ea
în fiecare dimineață de somn.
Era visul cu ceilalți de demult.
Era amintire sau nu?
Erau anii ăștia o mașină a timpului?
Mașina timpului era de fapt în interior?
Interiorul era de fapt o sală cu memorii?
Erau și unele neinvitate?
De ce ar fi fost lăsate?
De ce nu avea străji puternice?
De ce intrarea nu era zăvorâtă?
Poate că acestea au așteptat
până s-au ofilit în celalte săli?
Poate că erau niște șmecheri
capabili să invadeze săli?
Poate că atât de puțin
mai putea controla balul?
De ce tocmai ei?
De ce în zori de vis?