ai luat cu tine doar amintirile -
câte au mai rămas
lăsând aici
scăunelul cu trei picioare
nu îţi va mai fi de folos
şi oricum
el trebuia să rămână aici
apoi ai încuiat încet uşa
trăgând parcă de timp
o dată...
de două ori...
şi ai pus cheia cu grijă
sub preşul ţesut
din cârpe colorate
ai inspirat adânc din aerul acesta
de toamnă târzie
şi m-ai întrebat
„acum, încotro mergem fiule?”