dincolo de tine sunt cuvintele. dincolo de mine e doar tăcerea
și cu cât ne apropiem mai mult tăcerea solfegiaza
fără partitură. și cuvintele susură
până la incandescență

sub clopotul de sticlă mi-e răsuflarea grea
aș lua bucăți din mine să-l sparg, să simt lumina
din tot ce-am fost, rămas-am doar umbră istovită
și-un gând cernut în roua despărțirii

când viața se oprește-n prag, privește înapoi și își ia zborul...
lumina îți sărută pleoapa și-ți șoptește-n taină
tresari căci așteptarea-i dureroasă
te-îmbraci cu haine de-întuneric și prefiri uitarea

în lumină m-am născut, frământând lutul dospit
din lumină-am luat puterea de-a trăi, de-a fi urât
cu lumină mi-am scris urma prefirată pe pământ
și acum sunt doar lumina de-început și de sfârșit