căldura ne-a oprit respirațiile

stare larvară din care aștepți să iasă un fluture care să

ți se prindă în păr ca o traumă traită demult

părul îți crește cu 1 mm pe zi la fel și frica

senzația că mâine ai să zbori este falsă

ordinea a fost stabilită demult

întâi stai în genunchi în noaptea adâncă și grea

ca o femeie gravidă

apoi ridici pruncul și îl pui în pătuț

te uiți prin grilajul de fier

de parcă ai fi într-o închisoare iar deținutii sunt organele tale

murdare


căldura a muiat geamurile

acum poți să ieși să te plimbi pe străzile încinse

dar mereu te întorci între pereții de sticlă

și de aici se vede orașul care te-a vomitat


lumini slabe în noapte / stare de neliniște

pruncul țipă neîncetat

îl sugrumi cu un cordon roșu

dacă ti-aș spune mai mult ai zice că toți suntem la fel

ne izbim de pereți și căutăm libertatea


fluturele ni se plimbă prin corp

se oprește în dreptul inimii și o-nvelește în aripile lui otrăvitoare


dacă ți-aș spune că pruncul a tăcut ai zice că toți suntem la fel/

întâi țipăm apoi tăcem, când ne doare ceva.