E o seară cu umbre și greieri
cu luna care stă la pândă...
de tăcerea lucrurilor mi-e teamă
și de tot ce pune stăpânire pe om
până și umbra e un fel de mare
pe care nu o putem domina
pe un pat de crini, demult nu se mai moare,
întotdeauna la capătul luminii nu e întunericul
ci Ea (pe umbră dacă calci nu doare!)
între singurătate și moarte e un prag
ce se ține scai de toate ale tale
până când, toate culorile vieții (într-o zi)
din viață...se retrag...