Mereu mai mult, dar nicicând mai puțin,
Tot fuge omul după avuție,
Dar oare când ai sufletul pelin
Ce mai contează de ai bogăție?

De dat, nu dai ca să nu irosești,
Căci doar la bani e mintea pironită,
Aduni fără să scazi, vrei doar să înmulțești,
Nu-mparți la nimeni averea-agonisită.

Păcat că nu mai știm proverbul strămoșesc,
Că dar din dar se face rai într-o clipită,
Tot adunăm averi pe tărâm pământesc,
Și sufletul lăsăm să zacă în risipă.