Se închid cu zăvorul fricii orașele!
Fantome mascate nu-și mai dau bună ziua
Se distanțează cu firescul îmbrățișării de odinioară.

Odihna cuvintelor:
o moarte neanunțată
un rost rătăcit în deșertul întâmplării de a fi.

Noaptea e albă de neputință
Lumina încrederii – stinsă.

Orele își mișcă tot mai lent
trena
mătură ziua cu pustiu.

Nisiparnița își face în van datoria.
Cetatea și-a luat drept deviză
resemnarea.