teluric miez iubind eternă floare
deplinelor tăceri nedând ofense
sunt încă ploi în văz cu raze dense
și zvon în orizonturi muritoare

doar oamenii frumoși, în nunți imense
se-mbolnăvesc de nemuriri pe zare
și Dumnezeu le-aduce demâncare
și ale însfințirii recompense

odaia cea din piept mi-e locuită
de umbre, cruci lumini interoga,
un mult zadar al minții ochi recită

iar la altar sisific am spus Da
și neștiind ființa fericită
au început tenebre-a mă nega