poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-21 | |
Simt un fel de dezbinare-n destin,
simt inima-n piept cum nu-mi mai încape rezist oricărei furii, dar nu netrăind în pianul ce cântă pe ape… unde e Platon cu iubirea? să-l întreb : ne-om sătura vreodată a ne privi!? (când eu mi-s pe vârfuri, tu ești pe călcâie iar viața ne dă foc la o mie de iaduri…) Până când… plecarea noastră în larg e un fel de-a v-ați ascunselea!? ce mai înseamnă, azi, a iubi!? când ești ca peștele îndrăgostit de o pasăre, ca bobul de grâu de o stea… Până-n miezul inimii (sap în aceeași carne) pun oglinda în fața oglinzii când m-ascult… până când, fiecare-și va recunoaște propriul exil dat pe mut… Viața nu mă lasă să semăn cu mine! rezist acestei furii, valul îl aud în ureche… deși umblu desculță, pantofii mei albi sunt prea albi pentru o inimă veche Noaptea mă ia în brațe și mă-mbracă în alb făcând parte sau nu ... din altă poveste… 21.06.2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate