Ploaia a șters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucățile de gheață
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învățat să scriu ce simt
Atunci când ți am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Și deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinații de litere aș fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.
Ploaia a fost curioasă
Să afle numele tău
Iar eu i-am spus
Că noi doi avem același nume.