În jurul meu pădurea se rărește
Și foile din brațe mi-au căzut
Ca niște frunze; ochii-mi joacă feste
Și până-n iarna nu mai este mult.
Din piept mi-s smulse roadele cu-n clește
În schimbul unei rații mici de lut
Și de lumină; ‘n spate-s numai creste
Și-n față hăul cu-amintiri, abrupt.
De-o să mă prindă moartea ca pe-un pește
În undiță n-am să mă zbat, ci mut
Voi arde în funalele celeste
Și doar prin scris voi mai avea trecut.
Ne-om revedea – să nu ai grijă! – peste
O vreme-n Cer, prietene pierdut.